Start History Run
Startul se va da chiar din faţa Castelului Corvinilor din Hunedoara, unde avem la dispoziţie o parcare generoasă pentru încălzire, race-office şi socializare. Prima porţiune a cursei, circa 250 m, se va desfăşura în curtea castelului şi pe câteva străzi unde drumul este pavat cu piatră cubică, drept pentru care trebuie să aveţi grijă la accidentări, mai ales că la început plutonul de alergători este compact. Vom trece prin faţa Primăriei din Hunedoara şi vom traversa oraşul pe bulevardul central, unde circulaţia va fi închisă cel puţin pe sensul de alergare.
Schimbul de ștafetă I
După ieşirea din oraş, traseul continuă în uşoară coborâre, aici este un loc propice pentru creşterea ritmului de alergare. Primul schimb de ştafetă se face la benzinăria Petrom, pe un spaţiu lateral, chiar lângă drum. Tot aici va fi amplasat şi primul punct de alimentare. Acest prim schimb de ştafetă este potrivit pentru concurenţii obişnuiţi cu alergările prin oraş, necesitând o mai mare atenţie la traficul pietonal şi de maşini. Drumul este plat dar lungimea porţiunii drepte de pe bulevard poate cauza probleme prin monotonia ei.
Porțiunea rurală
La numai 1 km distanţă de punctul de alimentare, traseul face stânga şi părăseşte şoseaua Deva – Hunedoara, intrând pe porţiunea rurală. Imediat după intersecţie începe cea mai lungă urcare din concurs, 1,4 km cu o pantă medie însă de doar 5%. Lăsăm pe stânga un cimitir în care cei care nu pot urca tot dealul pot face o pauză :), apoi se intră în pădure. Chiar înainte de intrarea în satul Almaşu Mic, coborâm 700 de metri cu o înclinare asemănătoare ultimei urcări. După sat ne aşteaptă o mică încercare, adică “Dealul Froomie”, botezat aşa de prietenii noştri ciclişti, 100 de metri cu o pantă de 11%. Dacă aţi reuşit să îl treceţi, în faţă vi se deschide o privelişte minunată a văii pe care urmează să alergaţi în continuare, până în satul Popeşti. Aici drumul este într-o continuă urcare, lejeră (1-2%) dar care după o vreme se simte în picioare, nu e bine să forţaţi, deoarece pantele grele abia urmează.
Schimbul de ștafetă II
La km 13,3, pe partea dreaptă a drumului, se face al doilea schimb de ştafetă şi este al doilea punct de alimentare. De aici începe sfertul cel mai dificil, aşa că echipa de ştafetă ar trebui să-l desemneze aici pe cel mai puternic component. Urcările se succed, mai scurte sau mai lungi şi cei obişnuiţi cu trail-ul vor face faţă aici cel mai bine. Undeva înainte de kilometrul 17 (adică exact acolo unde îi este mai greu semimaratonistului) pornim în a doua urcare lungă a traseului, 1,1 km cu panta medie de 6,6%. După primii 300 de metri aveţi o porţiune scurtă de plat, unde vă puteţi trage sufletul. Ajunşi în vârf, porniţi direct pe o coborâre de 1,7 km cu panta medie de 5,9% care vă va solicita destul de mult genunchii, mai ales prin lungimea ei. E momentul să câştigaţi timp, aici se poate alerga cu viteză mare aproape 2 km. Chiar la baza coborârii, în centrul satului Almaşu Sec, se încheie al treilea schimb al ştafetei şi este punct de alimentare.
Ultimul schimb de ștafetă
De aici, ultimul schimb de ştafetă ar fi indicat să plece bine încălzit, deoarece după doar 4-500 de metri se intră pe cea mai abruptă urcare a concursului: 0,7 km cu panta medie de 8,5%, urcare care include locul numit “măseaua”, adică 50 de metri cu 12% care vin exact la km 20. De aici, traseul este proape în exclusivitate plat sau în coborâre, până în Deva. Drumul traversează o pădure foarte frumoasă şi umbroasă, cale de peste 1,5 km şi aici vom depăşi pragul psihologic al celor 21 km de semimaraton. De amintit, chiar înainte de a ajunge deasupra oraşului, locul numit “Groapa iaurtului”, unde se coboară brusc 100 de metri cu 10% şi apoi imediat se urcă 150 m cu 10%. Ne pare rău dar nu putem face publică provenienţa denumirii :).
Finish
Până în oraş veţi coborî 1,8 km pe o pantă medie de 7,8%, lucru pentru care picioarele voastre obosite ne vor “mulţumi”. Apoi traseul duce prin oraş până aproape de finish, pe câteva străzi laterale pe care circulaţia va fi închisă. Veţi ajunge pe la poalele Cetăţii, veţi alerga prin parc apoi veţi intra pe urcarea finală, până în vârful Cetăţii din Deva, unde este amplasată poarta de finish. Despre această urcare finală nu vă spunem nimic, rămâne surpriza concursului, dar să ştiţi că cei care au construit-o pe vârful dealului, pe un fost con vulcanic, aveau condiţie fizică bună. Succes!