Cursa mare, lume multa, logistică impresionanta. Multe starturi, traseele se montează și se demontează rapid.
Categorii pentru toată lumea, ca la campionatele naționale de triatlon, se poate hrăni orgoliul oricui.
Taxa modica anul trecut, apoi maricica. La taxa egala premii inegale, în funcție de proba. Probabil ar putea fi încurajați măcar cadeții cu niște premii. Cei mai bătrâni sunt obișnuiți cu medaliile de la campionatele de atletism master, măcar pentru copii.
Traseul este probabil perfectibil. Un traseu cu tranziții lungi, în care urci peste un pod, cu întoarceri în ac de par nu este maximul de placere. Distanțele sunt mai lungi la bicicleta, ceea ce poate induce în eroare un concurent care face mai multe ture, deși jalonul cred ca putea fi mutat simplu. Nu știu cum a fost anul trecut, dar cronometrarea a fost deficitară, pana la proba contrarie am vreo 4 minute în plus. Traseul de alergare permitea scurtarea, nu era covor la unul din capete. Oricum nu sunt convins ca verifica cineva ce se notează manual, aici nu nota nimeni.
Tricoul este făcut de un designer în depresie, cromatica bacoviana. Van gogh își tăiase o ureche, designerul a tăiat picioarele sportivilor.
Casca de înot are o cromatica vesela, un roz indecent, de nu ma opream din râs când am pus-o pe cap.
De la fotografi, numeroși și dotați, nu pot sa îl remarc decât pe eternul Radu Cristi, cel puțin o poza pentru fiecare, amintiri nenumărate.