Fără Asfalt la Munte, 2022

In data de 20-IULIE-2019, s-a desfasurat la SLON _Jud. Prahova a VI-a Editie a Triathlonului Fara Asfalt la Munte. La evenimentul la care am avut si eu privilegiul sa particip (for third time), se poate ajunge foarte ușor dacă din Vălenii de Munte urmăriți indicatorul spre Drajna de la ieșirea din oraș când veniți dinspre Ploiești sau de la intrare când veniți dinspre Brașov. Mergând pe acest drum, trebuie să virați la stânga după aproximativ 4 KM, spre Drajna de Sus. De acolo veți trece prin Podurile, Valea Borului, Cerașu și veți ajunge în Slon.
Am plecat la eveniment dimineata si trebuia sa ajung la orele 8-9 ca sa imi ridic kitul de participare. La ora 8 eram sus pe plai, m-am pregatit de eveniment si am plecat spre barajul Maneciu, dupa ce in prealabil primisem kitul de participare. De asta data, drumul spre baraj parcurs in compania si altor sportivi mi s-a parut mai lung si destul de obositor, nu stiu de ce, pentru ca mai participasem la acest eveniment. Cred ca in total am parcurs vreo 30k bicla astazi, dar drumul de pe plai de unde a trebuit sa preluam kitul pana la baraj, parcurs pe bicicleta nu s-a cronometrat.
In fine, ajungem la locul de start, suntem verificati temeinic de organizatori si ni se permite accesul spre T1 unde trebuia sa depunem echipamentul de bicla. Apa lacului era rece, pentru ca a plouat cu o zi inainte, iar astazi ni s-a comunicat … “Echipamentul de neopren este Obligatoriu, pentru cine il are”. Un fel de Obligatoriu – Facultativ :)
A urmat o mica sedinta tehnica si startul s-a dat fara mari intarzieri. De data aceasta, am concurat cu un costum neopren achizitionat de la Decathlon in urma cu ceva ani (cu maneci scurte), dar care si-a facut treaba si nu am avut probleme de aclimatizare. Nu sunt costume deosebite, spre deosebire de producatorii consacrati, dar sunt bunicele. De aceasta data am plecat mai bine in start, dar pe la cca. 400 m de Start ma trezesc cu o palma pe spate data de un concurent. Asta e, se mai intampla imi zic, dar nu imi musc buza si il intreb : “Frate, da cat e lacul de larg, n-ai loc?”. Imi raspunde zeflemist, ca ma miscam incet si i-am intersectat traiectoria. Asta e, mai sunt si sportivi de genul asta. Nu am reclamat incidentul, desi ii retinusem numarul de pe casca, si continui sa inot. Mai iau un picior in cap de la o concurenta aflata in fata mea care inota pe spate si ajung la final fara alte incidente si ma pregatesc de bicla. Dar, desi prevazusem, pierd timp mult… snurul de la neopren nu se desface initial, pana ma schimb de pantaloni, aranjez lucrurile in sacul prevazut initial de organizatori, etc… se scurg timpi. Cred ca aici am pierdut cateva locuri in clasamentul final.
Urmeaza plecarea pe bicla. Dupa un urcus pe langa bicla, de cca. 40 m, urmeaza o portiune plata, pe pod si apoi o ascensiune pe drum nepavat, cca. 5-6% inclinare, dar cu bolovani si destul de dificila. Vremea a tinut cu noi, si desi traseul de bicla a fost noroios, a fost totusi practicabil in mare masura. Daca ploua iarasi, apareau dificultati. Oricum, nu am facut poza la bicla dar ca o comparatie, este mai murdara decat la MTB Livada cu Ciresi de luna trecuta.
In fine, ajung la Cascada Schinda, unde trebuia sa intoarcem, dar mi se blocheaza pinioanele din spate. Cred ca am setat gresit transmisia foaie-pinioane, ca asta a fost singura data cand am avut probleme. Oricum trebuie sa verific. Posibil si noroiul acumulat. De la cascada, drumul inapoi a fost mai alert, deoarece a fost o zona accentuata de coborare, chiar frumoasa. Dar urmeaza o urcare, dupa care intersectie la care nu era nici marcaj, nici voluntari. Continui sa circul inainte, dar la un moment dat ma opresc, nefiind sigur de traseu. Si iata asa, ceea ce recuperasem, pierd asteptand cca. 1 min. Apare un arbitru, de asemenea pe bicla si in confirma ca traseul este corect. Ma conformez, si continui sa pedalez inainte, pana ajung la final fara alte peripetii. In T2, beau putina apa si plec rapid in alergare, dar vai.. nu prea mai aveam forte, astfel ca urcarea spre Varful lui Crai am facut-o cu opintiri. In fine ajung, sustinut si de voluntari, printre care 2 prietene pe care ma bucur sa le revad (Isabela si Cornelia – Campioana Nationala) carora tin sa le multumesc si dupa ce ma hidratez suficient continui traseul, de data aceasta mai mult in coborare, dar sunt depasit pe ultimii 500 m de mai multi sportivi, care pareau ca isi menajasera resursele fizice.
In final, termin in 03:05:57, cel mai bun timp obtinut aici, din 3 particpari, Locul 97 / 130 Open si 90 / 117 Gender (Male), dar personal am avut impresia ca sportivii particpanti au fost foarte bine pregatiti. Dupa finish, pepenele se terminase, dar beau putina apa (500 ml :) ) si ma delectez cu Portia de sarmale si mamaligutza cu branza (Delicioase, Multumiri!). Mai zabovesc putin in zona, angrenat in discutii interesante cu cativa prieteni si in final plec, intrucat aparuse o zona cu nori si se pare ca a inceput si ploaia, dar nu pot sa confirm.
O competitie frumoasa, care strange an de an mai multi participanti. Multumim tuturor, Felicitari participantilor si mult SUCCES in continuare! :)

Provocator. Pare simplu și scurtuletz, nu e. Înotul cam cere neopren, apa curata, plata și rece. Traseul de bicla este o combinație de viteza, pentru cine poate, cu tehnica, pentru cine are. Bicla cred ca face diferența, dacă scapi din apa. Alergarea e lejera, urci 3,5 km și ii cobori în fuga. Organizare precisa, atmosfera prieteneasca, sarmale și bere artizanala. Și muzica, asa, ca la o cursa de casa, între amici. Taxa fixa, mai mica decât la multe crosuri, răspunsuri cu oarecare întârziere, la fel la actualizări plăti. Foto profesioniști, voluntari profi. Mișto.